Prolog
Pentru că promisiunile sunt promisiuni.
Te iubesc și știi asta! Te iubesc mai mult decât pe un smoothie sau un lapte de corp cu liliac…
Vacanța asta nu prea a fost vacanță. Eu cu probleme ce îmi vor „guverna” viitorul [sau cel puțin așa vor să creadă anumite persoane], tu acolo lângă umbre perfecte… sau care se imaginează perfecte. Orașul nostru pare din ce în ce mai gol. Nu ai sesizat asta? Sau imaginea simplistă e doar în mintea mea?! Aceleași locuri pline de note joase simțite în podeaua de lemn, aceleași mii de tuburi aurite, aceleași terase aranjate la centimetru pe bulevard. Locul divin, unde „bărbatul fără cap” ne așteaptă static… Împărăția Goz[d]ilor… Zâmbete, gheață, filosofie [non]alcoolică, iar gheață, iar zâmbete.
În aparență întreg universul pare să fie al nostru. În esență alt univers este al nostru… Noi știm cel mai bine că a fi Creator nu e un job part-time pentru orice entitate care are pretenția de a fi numit „om”. Noi putem trece totul dincolo de limitele realului, chiar ale absurdului… Putem naște emoție din iluzie, amintire din imaginație, râset din otravă…
Ce va urma va fi doar bătaia de joc a sorții, multele jocuri murdare ale vieții. Depărtarea ce ucide visurile, psihicul și fizicul.
De aceea te rog… Ai grijă de noi! Epilogul nu există.
asa voi face. :”>. Hope just to make things right
p.s. si eu