A fi sincer cu tine însuţi este mai greu decât orice altceva.
A fi sincer cu persoana de lângă tine este dovada clară a naşterii în tine a unui nou univers, a creări unei noi dimensiuni ce este dominată de o singură caracteristică. Liniştea de început şi de final, acea linişte ce a fost înainte de oricare cosmogonie, de oricare Fiat Lux! de cronotopuri…
În ultima săptămână am reuşit să îmi împact conştiinţa. Să redevin o Evă… să accept întregul trecut cu toate nimicurile care mi-au distrus neuronii şi cu multele sale amintiri pline de nectarul rememorării… să “înfrunt” persoanele de ce mi-au oferit sprijin sau m-au tras în jos, ghizi fără voie pentru Katabasis.
S-a mai încheiat un ciclu, ce e drept nu de şapte, ci de patru.
Ştiinţa, informaţia şi tehnologia ne omoară puterea de a ne ridica deasupra celorlalţi, de a spera la un viitor “altfel” şi de a înţelege complexitatea maşinăriei care ne este mumă şi mormânt. Trebuie să uităm cuvântul “conştiinţă” pentru a ne elibera… pentru că perfecţiunea noastră îşi trage seva din neputinţa nostră de a fi nişte Demiurgi…de a fi Totali.
De abia acum am realizat cât de greu e să îţi găseşti cuvinte mărunte pentru un blog comparativ cu a privi omul de lângă tine şi a-i transmite toate emoţiile tale… lăuntrice sau nu.
Ar trebui să încercăm să le oferim credit oamenilor…
Bine ai revenit in blogosfera straine. Credeam la un moment dat chiar ca vor aparea doua anumite albume si tu nu vei mai posta:)). Apreciez puterea ta de a nu fi lasa si de a te elibera. Eu nu as putea sa ma descarc. Design Your Universe.;))
ce înseamnă să ţii mâinile în sus la Epica…
)
Mda. Ce poate fi mai frumos decat sa ai propriul univers?
Închidem discuţia? ;;)